În EXil AMar

”... am trecut și eu prin asta
... și părinții mei
... și buneii tot ...
toți am trecut printr-o etapă, printr-o condiție pe care am numit-o EXil...

- ultimii au fost ridicați noaptea, fără a fi întrebați, fără a avea o altă alegere, duși în Siberii, de unde nu s-a mai întors decît amintirea despre ei... (s-a numit deportare)
- pe părinți nu i-au ridicat, au plecat singuri, în țări mai bogate, după cîștig, dar și aici fără o altă alegere: căci în sate nu mai era de muncă, nu primeau salarii cu anii și copii cereau de mîncare (s-a numit imigrare nelegală, în mare parte)
- și noi am fost plecați, dar legal și pentru a face muncă necalificată, însă  bine plătită, și am avut de unde alege, așa cum se cuvine unei societăți democratice (s-a numit zarabotkă)... dar oricare din alegerea făcută presupunea defavoruri (ori materiale, ori emoționale)
.... trei generații unite prin același dor de casă, de țară, trei generații care, fără a putea alege, s-au ales cu soartă de surghiun....
      Bunicii au murit de DOR, părinții s-au uscat de DOR, iar noi am rămas cu un vag sentiment al nedeterminării...nici nu știm de ce ne este DOR... ”
__________________________________________(gînduri triste ale unui bun prieten)

      Azi pleacă lumea din țară cu tot cu familii, de bună voie, pentru că realizează că merită mai mult, merită o condiție materială satisfăcătoare, acces la servicii calitative, o atitudine democratică de facto, o bătrînețe mai asigurată....  însă avîndu-le pe astea de mai sus... RAReori reușesc cei plecați să-și echibreze emoțional explozia de sentimente legate prin același DOR de veacuri... 

SENSibilă la sfîrșit de săptămînă

        Pasionată de ceva vreme de un joc de cuvinte cu sens.... am reușit să-mi colorez viața foarte divers. Ceea ce-mi părea, cu un an în urmă, imposibil de combinat:  familie, casă, muncă, studii, autoinstruire, distracții și odihnă... acum toate ele - au devenit parte a ceea ce numesc eu Viață de zi cu zi.
       Învăț zilnic ceva bun, de la Oameni de EXcepție.... învăț că orice vîrstă are șarmul său și că puterea voinței este extraordinară....

     Cele șapte zile din săptămînă nu-mi sunt deajuns...
dar sunt suficente de a realiza duminică seara.... că a fost o saptămînă bună, CUminte... chiar minunată!!!
     Am reușit în fiecare dimineață sa mă trezesc mai devreme cu o oră sau două decît toți scumpii mei, pentru că atunci cănd se trezesc ei - să fie patru perechi de încălțări aranjate la ușă, patru rînduri de hăinuțe proaspăt călcate pe margine de scaun, patru cănuțe cu ceai călduț pe masă, terciul de ovaz cu fructe nici rece, nici fierbinte.... eu deja la patru ace...doar cu toată atenția și grija concetrată către ei....
    Am reușit să le duc dorul surorilor mele care s-au împraștiat în lumea mare în căutarea fericirii și să ne întîlnim în video conferință pe skype, ca în jurul mesei la mămica acasă.
    Am reușit să mai vorbesc cu scumpele mele prietene, cu unele chiar și să mă văd, și am exclus aproape în totalitate moda de a ne jelui... preferăm deja să ne laudăm cu micile noastre victorii din lupta cu cotidianul.
    Am reușit să motivez oameni din jurul meu să citească o carte bună sau un articol care merită, și eu să găsesc cele mai bune recomandări în ale cititului.... aici chiar am un punct FORTE de reverință...
    ....... și încă atîtea am reușit.... și îmi zic că sunt FERicită: suntem sănătoși, ne descurcăm și putem învăța.

      Ne mișcăm cu pași înceți către scopuri de lungă durată care ni le-am propus.... dar și ne trăim CUminți viața cu multitudinea de Clipe frumoase.
     Mi-ar place mult să învăț să nu mă mai supăr, chiar și atunci cînd este motiv, ca să nu pierd apoi muuuuult timp pentru a găsi leac pentru indispoziție.
     Nu este timp pentru supărări, pentru urît, pentru prostie. Am o viață frumoasă pe care aș vrea s-o trăiesc excepțional și să le reușesc pe toate cu drag.
 

Dedicație....cu CRIN

În ajun de sărbătoare feminină și
     inspirată de acțiunile unor femei de excepție, aș vrea mult prin această postare să aduc gînduri bune celor care au trecut prin viața mea și au lăsat urme care m-au facut să învăț, să lupt, să fiu puternică, să mă inspir, să avansez......
....prima e mămica mea... cea care m-a inspirat să fiu o luptătoare, chiar și atunci cînd aveam impresia că momentele dificile mă depășesc... (mămica mea se numește Maria)
...apoi e surioara mea Taniușa, de la care pot să mă molipsesc de muuuultă răbdare feminină...
...de corectitudine și perseverență m-am inspirat de la două profesoare ale mele: prima mea profesoară de istorie, dna Maria Druga, și mai tîrziu, de la minunata mea profesoară de Asistență socială, dna Marcela Dilion...
... despre prietenie reală și de lungă durată învățăm împreună cu prietena mea, Rodica,  deja de 18 ani...
... de a pune accent pe mîncare sănătoasă, în premieră m-am molipsit de la nășica mea, Nina...
....a fi ingenioasă și activă am învățat de la dna Valentina Volontir, cea mai bravă șefă a mea (ex...deja)...
... a învăța continuu și cu plăcere am învățat de la scumpa mea, Marina Damian... și fără să-mi dau seama... deseori  mă prind printre mediile academice...
....cum e posibil de combinat un domeniu științific cu trări profunde sufletești... încă învăț de la punctul meu de admirație, Viorica Olaru (citindu-i cartea)...
.....și de la fiecare femeie CUminte, cu care viața ne-a unit pentru o clipă, pentru un an sau pentru un gînd, am luat ce avea ea mai bun: exemplu de ținută, gust, preferite culinare, nuanțe de romantism, mici idei de a fi deosebită.

Vă mulțumesc că sunteți în viața mea și îmi doresc să vă știu FERICITE!!!