Numaratoarea Bunicii mele sa-i fi spus ca este drum de facut pan’ in satul vecin sa-si viziteze sora, iti putea povesti despre capatul lumii, capatul cel patrat al lumii.
Lumea ei era imensa. Distantele le masura in ani lumina, iar despre Columb cel real, care a trecut oceanul spre Indii, nu credea o iota.
Pamantul, ce-l avea, il masura in pasi si in rugaciuni. In pasi dusi si rapizi, in pasi intorsi si obositi, in pasi inglodati si binecuvantati, in pasi prafuiti si arsi. Atata avea de numarat si masurat vara. N-o speriau miile la care ajungea si despre care credea ca acolo se termina numaratoarea. Avea de spus ca a facut atatia pasi incat sa ajunga pe lumea cealalta si inapoi.
Iarna, cand pasii erau putini si grei din cauza noroiului sau zapezii, numara firele de ate sau coatele pentru ghemuri. Numara petalele brodate pe naframa de sarbatoare si mai numara cate zile mai sunt pana la Paste. Acest numarat al zilelor era un ritual sfant si, cu fiecare zi scazand, apareau mai multe sperante.
De Paste isi vedea la o masa copii si nepotii impreuna. Uneori pe toti, alteori peste unul, caci nu reuseau sa revina din India lui Columb.
Se aseza mica la un colt si se topea tot numarand ochi senini, zglobii, visatori si curiosi.
Iarna, cand pasii erau putini si grei din cauza noroiului sau zapezii, numara firele de ate sau coatele pentru ghemuri. Numara petalele brodate pe naframa de sarbatoare si mai numara cate zile mai sunt pana la Paste. Acest numarat al zilelor era un ritual sfant si, cu fiecare zi scazand, apareau mai multe sperante.
De Paste isi vedea la o masa copii si nepotii impreuna. Uneori pe toti, alteori peste unul, caci nu reuseau sa revina din India lui Columb.
Se aseza mica la un colt si se topea tot numarand ochi senini, zglobii, visatori si curiosi.
Asa sunt si eu, numar fara graba si fara virgule. Numar pasii pana la soare si inapoi.
