Strop de zîmbet

       

       Într-o super dimineaţă răcoroasă de sfârşit de iulie, cînd toată lumea se grăbea undeva să tot ajungă... mi-am permis să mă plimb, negrăbită, pe străzile centrale ale capitalei matinale.... şi nu pur şi simplu, ci cu o intenţie bine planificată. Distanţa presupunea pătratul din inima capitalei, în preajma Parcului Central.
        Verde, umed şi răcoare: o combinaţie pefecta pentru GÎNDIRE. Cu ochelarii de soare pe nas (căci apărea un soare mare şi intens) mi-am pus căştile şi ascultam nişte istorii şmechere... care nu te lasă fără un zîmbet scurt sau lung.... de care-ţi poti permite.
        Eu mi-am permis. Dar şi am observat nedumerirea celor cu care mă întîlneam. Îmi aduceam aminte de un studiu care a abordat starea de fericire a oamenilor din diferite state şi comportamentul acestora. Moldova nu s-a clasat printre cele mai fericite ţări, iar exteriorizarea emoţiilor pozitive aici este percepută ca manifestare a nebuniei.
      Cred că e timpul să învăţăm că nimeni nu se face vinovat de nefericirea noastră. A inspira o buna dispoziţie nu denotă faptul că ai nevoie de tratament neurologic. Şi se mai aude pe la colţuri: vrem în europa, vrem schimbare, vrem mai bine.... Ba bine că SCHIMBAREA tre să vie din noi, din fiecare!