Curcubeu în leagăn

       Nimic mai impresionant nu am mai întîlnit decît imaginaţia unui copil....

La atîta ger cît era aseara de vro -16,  micuţa mea (mare deja) avea gust de săniuş, apoi de oaspeţi.... apoi de pictură.... şi la ultima am respirat şi eu uşor...  ea ocupată cu activitatea ei preferată şi eu linistită puteam să gospodăresc la bucătărie.
..... după 10 minute de creaţie la bucătărie:

eu: lîngă aragaz, nu-mi ies rapid decît un amestec de paste, ou, legume şi cărniţă (cei din casă o numesc "budincuşă")



însă măria sa, priţesa mea, manifestînd un dor profund de vară şi distracţie, schiţează un desen cu explicaţie: Curcubeu în leagăn!!!!


Atît!

Credeţi ce vreţi: însă eu cîteva ore am mestecat această zicere plină de filozofie infantilă: posibil că şi curcubeul oboseşte sau doar pur şi simplu i-ar plăcea să fie leganat: de tata SOARE si de mama PLOIŢĂ.

PS: niciodata nu-i tîrziu să-ţi legeni copiii: pe braţe, pe palme, pe vise..... pe-o rază de gînd curat...

"Mascaţi în Români"

          Vorbea un bun coleg de-al meu (om matur), însă cu intenţie de copil, despre o tradiţie de Anul Nou văzută în sat la bunica sa, în Bucovina.........
"......stăteam în casă, la călduţ, cu masa plină de bucate.... şi  de o dată o gravă gălăgie ne adună pe toţi  la ferestre... curtea plină de urători şi toţi ca unul mascaţi în ROMÂNI..... (nu mai aveam răbdare să înţeleg ce înseamnă zicerea)

(în haine naţionale, am înţeles explicaţia mai tirziu), iar cei mai cu experienţă vorbitori au urat continuu cel puţin o jumătate de oră! Mai este un detaliu interesant: dacă gazda are fete mari, atunci ele sunt jucate, neaparat! Uite aşa urare nu am mai văzut! Ei, relamente, au venit de dragul uratului!!!!" - concluzionează dumnealui, impresionat singur de relatarea sa!

         Mi-i dor de tradiţii, mi-i dor autenticul nostru local, neîmpînzit cu modernisme, de gînduri bune şi urări sincere... mi-i dor de noi copii, de părinţii noştri tineri şi plini de speranţe, de bunici în viaţă şi de ia lor naţională, care nu mai era de mult albă, dar era, totuşi......
         Mi-i dor de timpuri încete... CUminţi şi dragi!

PS:  ...şi tot zîmbesc recitind "mascaţi în Români"! :-)