duminică, 2 septembrie 2018

Scrisori pe vânt ( de la Moldova lui ‘92)

Un Georgel si o Speranta (Nadejda), doi smintiti intr-o ulcica de lapte

Le venii sa se joace de-a viata, ca e timpul urgent de maritat si insurat. Abia trecuse de 20 de ani si maica-sa Sperantei i-l ochise pe mire, potential afacerist : cu doua carute stricate la poarta, las ca le repara el cand mai trece febra tineretii, din banii de la nunta vor cumpara un calut : si poftim! si gospodaria inchegata! Speranta insa prindea muste, alegand patrunjel si visand la Juan Carlos sau oricare alt latino, din aia care dadeau tarcoale Mariei lui Lopez.
Pe Georgel nu-l urneai din loc cu una-doua, insa cand i-a mirosit a insuratoare, si nu cu te miri cine, ci chiar cu fata popii, fie ea si mai cascata (ei ma rog, o pot numi si visatoare ) asa de felul ei, il apucau ingerii de cercul rotii de la caruta stricata. Gata! O painica la timp pe masa va fi, un leu viu in circulatie tot iata ca este, poate si un post de tanitor de chei pe la biserica i-a garanta socru’ si ce viata frumoasa incepe!

Erau planuri de nunta intr-un an din proaspata de(r)mocratie si (in)dependenta a Moldovei.
Venise Toamna

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu