Wonder... & Alice

   Se spune că numele este o parte din tine care te caracterizează, care te influiențează, care te poziționează..... 

     Realtiv de acord cu așa teorie sunt pe planul de a inventa una nouă... o teorie ieșită din toate standatele.... Alisa.
Alice. Alesia. Olesea. Olea. (am inclus toate formulele - de la cele Scandinave până la cele Slave).

Fiica mea mai mică, Alisa. 
Încă de când era în burtică avea obiceiuri originale... Când nu aveam eu, mama, o poziție comodă dumneaei, atunci mă zgârâia și, fără să-mi doresc, schimbam poziția de ședere de câteva ori până înceta. Când s-a născut primul lucru la ce m-am uitat au fost degetuțele de la mâni ca să mă conving ca nu erau doar în imaginația mea... Unghiile ei luuuuungi și taaaare ascuțite. 

Apoi au urmat câțiva ani de ”doar pe brațe” și cu luna de pe cer în leagăn. Ei, care leagăn?” tot în brațe.... după ce au trecut doi ani.... tot mai simțeam deseori.... brațele amorțite și în mișcare legănată continuă.... chiar dacă ea fugea pe jos deja...

La doi ani ai Alisei atribuiam o serie de calități... specifice doar ei, în raport cu copiii din ogradă (care erau peste 30) și cu cei din sat: 
- o voce de milioane.... puternică și capabilă de a oscila pe scara notelor muzicale vro două diapazoane (azi la patru ani.... e aceeași);
- o super capacitate de atenție - observa și detalii care nici un grup de maturi la un loc nu i-ar putea ține pasul (cum ar fi poziționarea cănuței cu mânerul în dreapta sau un oarecare căluț de pe policioară să stea cu boticul catre oglindă, și nici de cum alfel);
- o putere EXcepțională de convingere - împreună cu toate notele muzicale știute;
- o protestatară înrăită față de toate normele... Ea are reguile ei. Un fel de revoluționară. 

Azi, la patru anișori ai ei, mai daugăm alte virtuți...
- Anti roz, anti Barbie, anti rochițe (până reușesc să o conving să îmbrace una, măcar pentru cinci minute.... cheltui toate forțele și așii din mânecă pecare nu-i mai am deja - câteva luni bune mergea la grădi în chiloței sau ștrampi și în maletuță )
- Super ORDONATĂ.... nici o jucărie nu stă la întîmplare. Preferatele ei sunt animăluțele care mereu sunt aranjate în descreștere, chiar și la somn le pune într-o ordine constantă (și eu care nu sunt o nebună după curățenie)
- E foarte elastică... cred că orice antrenor de gimnastică sau alt gen de sport ar vrea-o în echipă, dar cum pentru ea reguli comune nu există.... ea are regulile ei... încă suntem în căutarea unui antrenor cu care ar putea contacta(a se juca din poziția Lotus o oră sau mai mult... pentru ea e plăcere, iar funia o face ușor din picioare)....
.....................................................
În concluzie.... numele are locul lui....de fapt omul cinstește numele... și nu invers :) 

Moșului cu DRAG

 

       Copiii mei nici anul acesta nu au întârziat să scrie scrisoare Moșului cel Bun...și, ca de fiecare dată, m-au lasat cu ochii mari deschiși, mirați și umezi. Mica nu și-a dorit decât ”o jucărie și multe jucării!” , însă puiul de albăstriță mai măricel.... a umplut o pagină cu fel de fel de dorințe ALTruiste:  pentru țară o pace, pentru toți copii - părinți, pentru părinți - să fie mai CUminți, pentru domnișoara învățătoare - un soț și pentru ea, micuța, chestii de fetiță să se coafeze frumos...  A pus-o cu grijă într-un plic improvizat... Apoi a mers la calculator și a căutat o piesă.

       În scurt timp în toată casa răsuna ”Dorul Basarabiei” (Ionel Paladi)....  
     Se coace copilul meu.... Curând va cere în scrisori către Moșu: Cadou României - o Basarabie! 

24 decembrie 2014

Post ELECT(r)o

”O țară de OI merită un guvern de LUPI” (Edward R. Murrow)

Istoria povățuiește.... dar nu-ți bagă pe gât învățăminte!

Mereu am căutat să găsesc pozitivul și scuză pentru fiecare mișcare mai puțin înțeleaptă a Omului Basarabean: că poate surghiunit, că poate sărac, că poate lipsit de mare și de munte, că poate fugărit aiurea între două lumi (de est și vest), că poate încâlcit între două calendare (de stil nou și vechi), că poate are un dor și nu știe de unde, că poate e rac... că poate e știucă...

...azi nu mai am scuze... ci doar un gând - că e pe jumătate prost, atât. Trăind o campanie electorală care ajuns la rang de rușine națională, ne pricopsim peste noapte campioni la proba ”călcatul pe acceași greblă” ruginită. Nici că puteam să gasesc vro replică de dimineață. În casă la mine doar tăcere. Ideea schimbării lui 2009... a fost târâtă ieri prin noroi, amintirea că am scăpat cumva de Umbrele Sovieticului a dispărut și replica mea: ”M-am născut la timpul potrivit, dar în țara greșită!” - a revenit în forță. 

Merele, bată-le vina. Merele au luat forța în Basarabia. Numai ele ne-au rămas... și nu am avut cui le vinde... așa obosite și viermănoase...Numai rusului îi trebuiau... și către rus s-au orientat cetățenii supărați prin votul lor.

Regret să înteleg că nu mi-am cunoscut prea bine compatrioții.... sau ce a mai rămas din ei ...  Cei cu adevărați basarabeni s-au topit în gulaguri...și au luat și amintirea cu ei!

Azi e roșu obrazul Basarabiei Mele. Pe potecă îngustă europeană și cu tovarăși fără de valoare în frunte! Pe muchie de cuțit... pe aceeași cale așchiată.

Cu tristețe, Ana Basarabeanca.

Ai și TU dreptul să sărbătorești

Pe UNU Decembrie ai tot dreptul să sărbătorești și TU de o potrivă cu toți ROMÂNII din lume. E ziua ei, ziua României. 

Dacă simți, vorbești și gândești ROMÂNește.... arată lumii că poți sărbători frumos! 

Mișcările civice ”Tinerii Moldovei” și ”Actiunea 2012” susțin și promovează orice Eveniment organizat în acest sens. Tot acești tineri EXcepționali vin și cu sugestii ingenioase și suport logistic. 

Citez: ”....invităm orice român, oriunde s-ar afla, să inițieze o acțiune din cele propuse mai jos. Activitatea poate fi organizată în orice mediu: orașul/satul/universitatea/facultatea/școala/căminul tău sau la locul de muncă. Vă propunem următoarele activităţi/evenimente care pot fi organizate, dar acestea pot varia în funcţie de preferinţe:

- Arborarea unui steag tricolor pe casă/instituție;
- O horă a Unirii;
- Împărțire de panglici tricolor;
- Afișarea publică a unui banner din care să se înțeleagă că este marcată Ziua Națională. Exemplu: „Padova sărbătorește Ziua Națională a României” sau „Liceul M. Eminescu din Ungheni vrea reîntregirea Țării ca la 1 dcembrie 1918”;
- Intonarea publică a Imnului „Deșteaptă-te române”;
- Invitarea unei personalități să țină un discurs în fața unui public despre însemnătatea Marii Uniri;
- Lansarea unor lampioane tricolor spre cer;
- Acțiune publică după modelul „Free Hugs”, în care români îmbrățișează români de ziua lor națională;
- Participarea la evenimentele locale din România dedicate Zilei Naționale cu mesaje vizibile care îndeamnă la Unirea cu Basarabia;
- Organizarea unei dezbateri/conferințe/prelegeri/ore despre valoarea Zilei de 1 decembrie pentru națiunea română;
- Realizarea simbolică a unei hărți vii a României mari, formată din oameni care să reprezinte fiecare regiune istorică;
- O expoziție foto dedicată românismului;
- O competiție sportivă cu același scop;
- Defilarea prin localitate/instituție cu steaguri tricolor.

Fă o acțiune, tu, române, oriunde te-ai afla.” 

sursă: http://actiunea2012.ro/cerem-reunirea-oriunde-ne-am-afla.html 

Fii parte a ISTORIEI  !!!!

Confidențe de ziua TA

Anul acesta trăim o toamnă agitată în regiune, o toamnă  plină de controverse și paradoxuri pestrițate, o toamnă ce lasă să încolțească un bob al speranței în sufletul fiecarui est-European și în inima fiecărui Român. Speranță care ne aruncă, visând, spre vremuri mai bune, spre trai mai calitativ, spre un viitor mai sigur.

Cu toate acestea, pe Unu Decembrie avem motiv de a sărbători, noi, Românii din toată lumea. Aceasta zi – reprezintă un apogeu al evenimentelor din 1918 care au dus la conturarea Statului Român Modern, după secole de subjugare imperială străină. Acest an, 1918, reprezintă triumful idealului Național Român – un sentiment care nu orice Basarabean îl cunoaște, nici chiar azi, după două decenii de inDEPENdență. 

Numeroasele erori istorice care au pus amprente grave pe Basarabia Mea – m-au lipsit pe mine, copilul, de a primi o educație corespunzătoare în sensul apartenenței unui NEAM.  Am crescut ca cetățean onest al țării Republica Moldova…. Atât. Abia, matur fiind, m-am regăsit ca parte a NEAMului Românesc … Mă simt minunat: avem același grai, același trecut, aceleași valori, sunt și cetățean cu acte în regulă,  deci: Nu trebuie de inventat nimic ca soluție pentru criza identitară, toate sunt de SUS orânduite. Mi-ar plăcea să se acționeze, în acest sens, cu pași concreți ca să ajungă fiecare Basarabean să fie mândru ca și mine de un  Tricolor frumos, de Imnul -care mi-ar plăcea să fie Unic, de Carpații care-i simt ai mei…

La mulți ani România MARE!!!!

Cu mare drag, Ana Basarabeanca.

Pe unde se plimbă ADEVĂRUL....

Azi noapte s-a încheiat o săptămână MEMOrabilă ... o săptămână plină - pentru mine, pentru familia mea, pentru prietenii mei și pentru toți Românii drepți și CUminți!

De joi seară mușcăm atent din episoade mai sensibile din viața culturală a Basarabiei mele: Am trecut Nistrul cu Dumitru Matcovschi, am admirat balerinele din ”Spărgătorul de Nuci” și am recitit ”Luceafărul” într-o formulă spectaculoasă... și cuprinși de aceste gânduri... punem punct și în pașapotul ROMÂNesc, un punct de DREAPTA. Azi îmi zic -  suntem NOROCoși! Totuși, momentul ADEVĂRului, periodic, revine în forță - prin Poezii nemuritoare, prin Muzică eternă, prin Spectacole care dor și de ce nu : prin Atitudine de CETĂȚEAN CUminte!

17 noiembrie 2014, 5:45 dimineața

Vecinii Mei ca FENOMEN

       Am citit cu mult timp în urmă că ”cele mai apropiate rude sunt vecinii”. Mă pufnise râsul.... căci acasă, la mămica... am avut vecini buni, dar cu ”draci”... cum spunea chiar una din ele (dintre vecine).

Au trecut ani de atunci, ne-am văzut la casa noastră... și avem și vecinii noștri... și pot să zic cu certitudine că suntem niște norocoși ... NOROCoși cu adevărat!

       Nu am mai înâlnit alt undeva așa gen de relații cu vecinii: prietenoase, de înCREDere și pLINe de faMILIal! 

      Voi sublinia doar câteva detalii... 

- unii dintre noi păstrăm câte o cheie de rezervă la vecini - așa ca just in case;

- ne iubim copii reciproc, parcă ar fi ai noștri;

- deseori putem intra în casa vecinului fără a mai bate la ușă;

- avem cu cine servi câte o cafea matinală într-un week-end mai lenos;

- putem ieși în ogradă la o clacă, fără a fi necesar de a aduce argumente Pro și Contra;

- luăm exemplu unii de la alții în a face față cotidianului;

- ne zâmbim la fiecare binețe și mereu găsim timp pentru un ”ce mai faci?”;
- facem schimb de hănuțe de copii când le trece vîrsta... apoi revin înapoi dacă mai apare un bebe;

- copii mei nu simt lipsa comunicării cu alți micuți de vârsta lor...

....... și mai sunt atătea mici și mari minuni  care s-au născut în ograda mea din Stăuceni..... Sunt minuni, sunt sentimente... care nu se cântăresc, care nu au preț, care țin de OMENIE!

     Dacă vine ziua că trebuie să plec cu traiul în altă parte - mi-aș lua măcar jumătate din vecini cu mine....

P.S.: dedicație familiilor vecinelor mele: Veronica, Natașa, Tania, Ira, Rodica, Catea, Victoria, Rodica 2, Marina, Ala, Vera, Lena, Ana...