luni, 3 februarie 2014

Visez VISE CUminţi


 Deseori visele pe care le am .... le ignor, le uit pînă dimineaţă, le camuflez ca nu cumva să-mi stric ziua.... însă doar unele, foarte puţine, îmi sunt scumpe, chiar dacă sunt neînţelese...
...doar unele mă fac să revin la ele ori de cîte ori am cinci minute libere...
... doar unele te emoţionează fără înţeles...
.....doar unele îţi permit sa visezi VISE CUminţi...

.......................................................................................
Caut cuvinte care ar putea descrie exact cum e: să visezi VISE CUminţi....
E o totalitate de trări de pe alte tărîmuri, e o suprapunere de poveste şi viaţă reală, e un contrast perfect dintre rece şi cald, dintre frumos şi ghimpos.... În visele astea CUminţi nu este loc de persoane reale, ci doar de imaginea lor din sufletul meu.... pentru că doar în visele mele oamenii dragi pot fi cu aripi, cu sclipici pe faţă, cu barţele pline de flori de gheaţă, cu un soare în piept, cu mâinile mîngîioase.... şi tăcuţi.... dar atît de expliciţi............

vineri, 31 ianuarie 2014

Curcubeu în leagăn

       Nimic mai impresionant nu am mai întîlnit decît imaginaţia unui copil....

La atîta ger cît era aseara de vro -16,  micuţa mea (mare deja) avea gust de săniuş, apoi de oaspeţi.... apoi de pictură.... şi la ultima am respirat şi eu uşor...  ea ocupată cu activitatea ei preferată şi eu linistită puteam să gospodăresc la bucătărie.
..... după 10 minute de creaţie la bucătărie:

eu: lîngă aragaz, nu-mi ies rapid decît un amestec de paste, ou, legume şi cărniţă (cei din casă o numesc "budincuşă")



însă măria sa, priţesa mea, manifestînd un dor profund de vară şi distracţie, schiţează un desen cu explicaţie: Curcubeu în leagăn!!!!


Atît!

Credeţi ce vreţi: însă eu cîteva ore am mestecat această zicere plină de filozofie infantilă: posibil că şi curcubeul oboseşte sau doar pur şi simplu i-ar plăcea să fie leganat: de tata SOARE si de mama PLOIŢĂ.

PS: niciodata nu-i tîrziu să-ţi legeni copiii: pe braţe, pe palme, pe vise..... pe-o rază de gînd curat...

marți, 21 ianuarie 2014

"Mascaţi în Români"

          Vorbea un bun coleg de-al meu (om matur), însă cu intenţie de copil, despre o tradiţie de Anul Nou văzută în sat la bunica sa, în Bucovina.........
"......stăteam în casă, la călduţ, cu masa plină de bucate.... şi  de o dată o gravă gălăgie ne adună pe toţi  la ferestre... curtea plină de urători şi toţi ca unul mascaţi în ROMÂNI..... (nu mai aveam răbdare să înţeleg ce înseamnă zicerea)
(în haine naţionale, am înţeles explicaţia mai tirziu), iar cei mai cu experienţă vorbitori au urat continuu cel puţin o jumătate de oră! Mai este un detaliu interesant: dacă gazda are fete mari, atunci ele sunt jucate, neaparat! Uite aşa urare nu am mai văzut! Ei, relamente, au venit de dragul uratului!!!!" - concluzionează dumnealui, impresionat singur de relatarea sa!

         Mi-i dor de tradiţii, mi-i dor autenticul nostru local, neîmpînzit cu modernisme, de gînduri bune şi urări sincere... mi-i dor de noi copii, de părinţii noştri tineri şi plini de speranţe, de bunici în viaţă şi de ia lor naţională, care nu mai era de mult albă, dar era, totuşi......
         Mi-i dor de timpuri încete... CUminţi şi dragi!

PS:  ...şi tot zîmbesc recitind "mascaţi în Români"! :-)

marți, 24 decembrie 2013

Urare de Crăciun



Scumpii mei prieteni de suflet...

Să aveţi parte de sărbători minunate: să fiţi sănătoşi, frumoşi la chip şi suflet, ingenioşi, CUminţi, curajoşi, originali, înţelegători şi înţelepţi.

De Crăciun să aveti pe cine ţine de mâină, pe cine cuprinde.... ca să vă fie cald la inimioară...
Iar tot Anul Nou 2014.... să vă aduceţi aminte, periodic, că puteţi  fi şi copil: inocent, naiv, vesel, curios, şmecher............

Un Crăciun fericit şi un An Nou mai BUN !

luni, 16 decembrie 2013

VERDE - de la (B) Vrăduţ !!!



    Poate copilăria n-a fost o vârstă, ci o altă existenţă, mai precis un alt fel de existenţă. Un vis din care m-am trezit. Tot ce a urmat a fost viaţă.
                                                                                          Octavian Paler

 -Ce cadou ţi-ar plăcea să-ţi aducă Moş Crăciun anul acesta? întreb eu serioasă pe mezina mea, Alisa.
- Verde... răspunde dînsa şi mai serioasă.... şi tace.
- Ce să fie verde, draga mea? - întreb eu nedumerită.
- Verde - de la Vrăduţ, zîmbeşte mademoiselle şi mă cuprinde...

A doua zi am şi împodobit minunea de VRĂDUŢ...şi am mai scris o slovă în dicţionarul copilăriei!!!

marți, 10 decembrie 2013

Copil CUminte

      La început de decembrie, ca în fiecare an, (deja de 3 ani)...cautăm pixul magic cu sclipici şi scrim scrisoare lui  Moş Crăciun.
      Prea multă nerăbdare inundă casa în aşa clipe -  încît nu mai reuşim să ne laudăm cît de bune la suflet şi cuminţele am fost tot anul.... Aşa că scrim direct despre cadouri!
      Anul acesta însă am avut parte de un moment deosebit, cum poate doar o dată în viaţă poţi întîlni sau auzi, fenomen pentru casa noastră....... Anişoara, fiica mea mai mare, a zis: "Dacă Moş Crăciun nu locuieşte în România (ea ştie cu certitudine că acesta vine din Laponia) de unde ar putea să-mi aducă căluţul de la minimax, atunci nu ştiu ce să-i scriu, mami, eu am de toate, nu am nevoie de nimic!"
.............................................................................................................................
Eu...atunci tăcere........... am înţeles că copila mea gîndeşte ca un matur, a crescut şi în înălţime, şi în înţelepciune!
Eu mulţumesc dînsei  pentru aşa cadou de sărbători ..chiar nu pot avea ceva mai valoros!!!!








PS: şi din respect pentru Moşu şi de protocol de sărbătoare am scris într-un final: o păpuşă şi o carte!!!!

Oare nu merită cea mai mare, mai frumoasă şi mai deosebită carte?!?!



joi, 17 octombrie 2013

Pe dreptate


am scris asta in iunie inca.... azi e tot valabila!

Azi dimineaţă m-am deplasat cu troleibusul... şi încă unul din cele noi, pe care scrie că e meritul nostru...! Comod, curat, fără îmbulzeală... şi am mai reuşit să observ oameni minunaţi. Un domn care susţinea că are 94 de ani, aranjat la patru ace, timp de doua minute a înşirat povestea lui într-o limbă frumoasă românească... Indignat niţel că pe vremea "ridicărilor" nu era dreptate. Totuşi mulţumit de ziua de azi că e mai bine...mai pe dreptate: stă aşezat pe scaun, în troleibus nouţ... După cum şi merită!!!
Chiar dacă era vorba despre diferite dreptăţi sau nedreptăţi!
— at Parcul Central.