luni, 8 iulie 2013

Un dor de liceu cît un munte de mare....

       Curajoasă şi insitentă, maică-mea, ea a fost cea care a crezut că pentru mine la cei 13 ani împliniţi ar fi mai bine dacă mi-aş continua studiile anume în acest liceu. O viaţă nu-mi ajunge să-i mulţumesc pentru că făcuse cea mai bună alegere în acea perioadă.
       Printre mulţi ani de maturitate postliceală am găsit mereu timp pentru a depăna amintirile anilor de liceu împreună cu ex-colegi, însă nu am mers într-acolo decît o singură dată. Doar o oră a fost deajuns ca să-mi învie amintirea încă pentru mulţi ani înainte. Am aflat acolo mult căutatul gust al adolescenţei, însă am găsit şi amprenta anilor pe faţa profesorilor mei adoraţi. Nu încetez să afirm că ani mai frumoşi de liceu nu au mai avut nimeni cu excepţia celor care au studiat la liceul *M. Eminescu* din or. Sîngerei.

       Azi întilnesc foşti colegi în locuri nebănuite: şef secţie neurochirurgie, stomatolog cu o bună reputaţie,  viceministru în Ministerul Transporturilor, afacerişti cu firme mari, şef asociaţie de blocuri locative, răzbătători în ale drepturilor omului, consilier municipal, excepţionali de buni familişti, oameni cu o sănătoasă viziune asupra vieţii. Deci în mare parte sunt oameni BUNI. Şi mă mîndresc şi eu că am fost elevă în acest liceu.
      Aici nu întîrzii să laud pe fiecare dintre bunii mei profesori care îşi păstreaza o umbră bine pronunţată în lădiţa bunelor maniere şi a trăirii de a fi om.
      Mă închin în faţa lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu